Sunt și oameni care nu pot fi iubiți
iar asta nu pentru că nu s-ar găsi cine să o facă
ci pentru că nu se plac ei înșiși
părându-li-se absurd să fie iubiți pentru ceea ce sunt
uneori oglinzile interioare sunt viciate sau expirate,
arătând doar ceea ce se știe deja
depășite, pentru că nu mai pot reflecta frumosul
oricât de mic ar fi el
plus, le mai lipsește și magia, adică puterea aceea de a arăta alternative

Nimeni, dar nimeni, nu poate fi eliberat de sine
în contra propriei sale voințe
Nimeni, dar nimeni, nici chiar Dumnezeu nu poate elibera
pe cineva care nu își dorește asta
Astfel că nimeni nu poate fi iubit contra voinței proprii de a nu fi iubit
ceea ce adesea face loc prostiei
altfel nu înțeleg mulțimea proștilor din lume
decât prin punerea pe seama impotenței
de a se accepta și iubi pe sine
pe alții
a incapacității de a se schimba
de a deveni mai buni

Ce doriți, doamnă, pentru dragostea dumneavoastră?
Blândețe, domnule, blândețe și liniște
Nu știți că așa scrie prin cărți
dacă ți-ai găsit sufletul care să te odihnească, atunci ai găsit și mântuirea?
Scump, doamnă, scump!

Și cum să nu fie scump dacă e rar?!
Mai des găsești răutate, scârbă, minciună, bârfe și din astea, mărtfuri cu e-uri spirituale,
îmbâcsite de întuneric, fum, putregai.

Poate de asta în ultima vreme nu-mi mai place să merg la cumpărături.

Și totuși ...
Dacă eram Moliere poate stăteam toată ziua la mall.