Închisă între brazi ce tac pe sub nămeți,
cu tropotul de cai în mătase gri,
o rugă albă țes din glasuri de asceți
ca treptele spre cer - senin că îmi scrii.

Doar mărgăritare murmură sub pleoape,
cercul se închide, crustele se prind,
chiar așa departe, îmi ești mai aproape;
iarna asta, parcă, s-a oprit în grind.

Hibernează focuri sub poveste albă
ca o dulce roză tremurând pe râu,
cetina se pleacă și la gât o salbă
de cicoare crește, iar de maci, un brâu.