agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1405 .



peste ale orașului triste palide case
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2013-03-25  |     | 



fabulos cum cerul întîrzie să dispară în mintea mea deși demult am închis ochii. un copil
lingea, subțire, o acadea, și alene picioarele pe podul de lemne și sfori, cu mintea hai-hui,
și-un cîine-ntr-un colț pe roata unei mașini urina. un zmeu de hîrtie înghesuia norii-n privire
și-o strălucire ca un cearcăn devenit amăgire cu mascara, ne lovea în privire. amarnic îmi
spuneam că cerul ar trebui să dispară. cîndva, tu erai iurta pe care genele leneșe, de baclava

o țineau să m-acopere dragostea, genele gureșe ca două păsări izbind văzduhul asemenea
gloanțelor, doborîndu-ți, nemurindu-ți țîțele, fițele de toamnă, cobilițele, rupîndu-ți chiloții
arîndu-ți în zbor suprafața; ce mîrșav, ce pervers, cum dintr-o dată, doamnă, ai arătat două
degete-nspre mine și sub picioarele mele brusc, s-a spart gheața. iar cerul, imens, de mucava, ne
privea, cum părerile de rău brumă-s pe obraji și gingaș-trufaș deodată albesc în troaca de lemn. e

semn că dedesubtul tău, doamnă, nu-i loc de sălaș pentru mine deși mîinile-mi scurmă, încet,
prin burta de pește a boltei de turbă. e noapte afară și noapte sub piele, în oase, încet, un cîntec
se descoase. auzi-l cum suge din pasăre zborul, auzi-l cum pune să-nghețe cuptorul! e noapte –
și-atîta de frig între noi că amintirile pe la colțuri sunt roase. e noapte și-un fum se ridică agale.
e semnul c-am ars pînă-n minți și-o pală de vînt mă duce așa, peste-ale orașului triste, palide case.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!