agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1148 .



design / random dream
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aquamarine ]

2013-03-28  |     | 



design

oamenii corpului T sunt singurii care stau în corpul T .
o uriașă encefalogramă ne arată că atunci când
părăsesc corpul

oamenii caută celelalte corpuri T.
restul corpurilor
au forme diferite, ciudate.

pentru ei nu există cealaltă parte
și la întoarcere pentru a preveni contaminarea
toate nivelele sunt accesate folosind
doar codurile de bare T.

acum capacitatea de recuperare a amintirilor este singura
care mai salvează funcționarea corpului,
dar de fiecare data
corpul devine mai puternic.
în interiorul lui oamenii corpului
își desenează , poiectează vietile pentru out –door
și atunci când lumina
soarelui cade pe geamurile corpului,

în exterior se formează
exact acea hologramă pe care oamenii corpului au visat-o
atunci când dormeau, atunci când au venit pentru prima dată aici cu tramvaiul 147.

random dream

dar dacă ai să atingi sticla ai să vezi că ea
se sfărâmă în mii de bucățele strălucitoare, translucide
și rămân așa aproape închegate până
suflă un vânt ușor ca într-o zi de iarnă
când oamenii corpului T
au desenat caravane în deșertul arabiei și era noapte

și sufletele lor erau albe ca și veșmintele pe care le purtau

noi eram privitorii
ei erau trecătorii
oameni a căror copilarie s-a mutat din oraș în
în oraș

împreună mergeam acolo într-o mașină fără radio
când se auzea doar zgomotul motorului și astfel știam
ca terminalul era aproape
un alt oraș cu pereți de metal și sticla pe care noi, privitorii, am fi vrut să-l filmăm

să le spunem ce simțim de mii de ori
cum toți au căutat succesul, când succesul e doar o himeră
când ei știau asta dar nu se puteau opri

/
iar nouă, privitorii cu ochelarii și lentilele noastre polarizate
ne era greu sa spunem ce e adevărat și ce nu

în timpul mort dintre orașe priveam pe geam
copacii, cuiburile de berze, casele frumoase
tramvaiele ce dispar în momentul în care te sui în ele
pe străzi în care pietrele pavajului sunt negre, lustruite si strălucitoare

ne era greu să spunem dacă noi suntem
privitorii, iar ei trecătorii

sau doar mișcările blânde ale aerului amestecând cu nisipul, pietrele și sticlele/
alcoolul care să ne conserve perfect corpurile

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!