În lumina cărei stele
smuls din întunericul bântuit de fantome,
rupt de vise,
voi primi semnul dimineții pe buze?

Sunt mai ușor cu un gând
și cred că de la femeie mă doare
urma rămasă de la iubire
ca o întrebare fără răspuns.

Tăcerea
topită în singurătatea lăuntricului,
în lipsa rănii carnale
ca să se vindece,

de-mi văd împrejurul mai gol,
ochii storși de priviri
neînsoțindu-mi inima,

dăruită peste putere
așteptatei tale veniri...