irișii se schimbă de culori în pupile
ies mai dezmierdați de verdele ierbii
de cerul care fuge odată cu norii dereși
dealurile însele alunecă sub un albastru înșeuat
nici flori ce nu cuvântă aștept la malul plajelor
înspre mirosul de alge zburătoare și nu spre soare

octava ploii care stă balans pe pleoapă
lin din pian nocturn

muguri ard flacăra lor petale murdărite înscris
tina proaspătă le alungă naive
spre paradis nici vești sau soroace temeri sau dinastii
nu pot opri curgerea lumii pe ogașul
săpat de această primăvară