alunec pe val
ca obsesia prin viață
recunoscătoare lui
amicului meu
mereu atent
întorcând privirile după mine
chiar și atunci când nu sunt
perfectă
adeseori îi spun să plece-n neant
dar el mai strașnic se lipește
când îl văd dimineața
flămând ca un lup
dornic să-și digere foamea
mă înfășor cu mantia răbdării
izgonindu-mi gândul
care sfâșie fibră cu fibră din carne
cunoscându-mi-l
se cuibărește tandru în inima mea
ca leac al iluziilor
știe că nu mi-e ușor
să le văd cum dispar
împreună cu mine


8 aprilie 2013