De unde vin zâmbetele,
din cavitatea bucală
sau din stomac,
din creierul munților
sau din codrul verde

Dar dacă vin dintr-o zonă secetoasă
dacă saltă dunele de nisip
ieșind la suprafață
ca macii înfloriți

Atât de multe zâmbete
în orașe și sate
pe bulevarde și cărări,
atârnă deasupra milioanelor de capete,
plutesc în neștire
fără să atingă buzele trecătorilor

Mai degrabă poți face un dulap să meargă
pe cele patru piciorușe ale sale
decât să umpli o gură cu zâmbete,
îmi zici apucându-ți cămașa
târând-o de mâneci
prin camerele însorite

Duminică dimineața
îmi trag linii fine în jurul ochilor,
mă dau cu pudră și totuși
lipsește ceva
pe fața mea

Atât de multe zâmbete,
câte stele pe cer,
câtă frunză și iarbă,
câte picături de apă
în valurile mării și totuși
lipsește unul
pe fața ta.