stăteam în amurg pe malul moldovei
și culegeam cuvinte printre crengile
sălciilor plângătoare înșirate pe amrginea bucșoiței
pietruite deoparte pădurea de cealaltă râul
pescuiam metafore ascunse printre stânci
și construiam poeme de dragoste pentru tine
darnică făptură

ah cât de mult o iubeam pe gabriela
în zilele acelea adolescentine când
sângele se preschimbă în râu de dorințe
dar ea nu pricepea sentimentele mele
își continua drumul pe ulițele șerpuite
sub lumina lunii imensă umbră pe casele
albe de stele se pierdea grațioasă cu trupul
zeificat printre garduri de lemn și
meri înfloriți într-un mai îndepărtat

te vedeam înger și demon deopotrivă
tu nu mă vedeai în niciun fel

într-un târziu ai uitat de școală
și te-ai dus pe urmele lui rahav
adulmcai bărbăția de la distanță
căutai bărbați în toată firea copți și cu bani
sânii tăi au căpătat volum iar fesele
s-au bătătorit în sutele de paturi căpițe și
petice de poienițe de la marginea pădurii
cu toate acestea eu te iubeam

oooo... și cât am iubit-o noi toți pe gabriela
cât am strâns-o cu toții în brațe de
i-am îndreptat toate oasele și am tras-o
ca prin inel prin toate locurile posibile
până în ziua în care a dispărut
n-a mai știut nimeni nimic de ea
intrase în pământ se evaporase

timpul a trecut zâmbind cu ilustrate prezente
mereu concurente cu cele trecute nedevelopate
uitate o dată cu ele a fost uitată și gabriela
de mine de toți ibovnicii ei care i-au simțit gustul
căldura trupului și strânsoarea coapselor
(nu toate urmașele lui rahav sunt menționate
în cronici) viața a mers mai departe
gabriela a fost înlocuită cu o alta așa
ani la rând am trecut aproape săptămânal
prin cetatea lui rahav ce mi-a deschis porțile
primitoare ale unui vagin de fiecare dată diferit

într-o zi ca oricare alta cu soare mare roșu și
raze ucigătoare ce loveau pământul cu foc și
pucioasă de parcă ar fi renăscut sodoma și gomora
reapăru ea GABRIELA curva satului îmbrăcată într-o
rochie subțire de mătase albă cu ochelari de soare
marca chanel în urma ei se răspândise miros de
parfum franțuzesc guri cască și șoșoteli deocheate
(- a fost la turci - se auzi o babă hâdă cu ochi
de viespie nas de cioară - invidie)
mi-a revenit în clipa aceia pătrată umplută cu
bule de lichid roșu speranța
GABRIELA S-A ÎNTORS

am încercat s-o readuc pe calea cea bună ce
ducea înspre malul moldovei într-un ariniș parc
dentrologic cu specii rare de copaci femei alese
între brazii și fagii de pe piatra pinului deasupra
chipului domnitorului don joan ștefan cel mare și sfânt
dar fata acum mai femeie ca oricând cu
picioare albe fine și un fund a la lopez
reliefat sub rochia albă era măritată cu
genul de turc circumcis și
potcoavă de păr negru sub nasul burduhănos turtit
buzat și brun mi-a zâmbit larg - caută o chinezoaică -
și-a aruncat părul galben vopsit peste umărul
dezgolit peste care nu o dată buzele mele călătoriseră
nestingherite alunecând înspre gâtul lung și
ceafa acoperită de puf amitiri trecute
retrăite dorite dureros de simțite

...........................................................................................

AZI

ala-bala portocala
jucau copiii în parcul oază de verdeață între
copacii de beton privesc la ei și îi ascult de pe
ramura mea închisă cu geamuri termopane
mă regăsesc între ei dar într-un alt mediu
rahav de azi nu mai deschide porțile pentru a
intra o armată ci doar picioarele și intră tot
vestul europei în cetatea ei vâscoasă
scumpă
foarte scumpă