Cum aș putea să renunț la iubirea mea pentru tine
când eu sunt iubirea? cum să-mi strecor mâna
printre coapsele
tale când eu sunt mâna? cum să-ți bei tu sângele
când eu sunt sângele?
dar pe noi ne desparte ceea ce nu sunt eu;
tu, cu gândirea ta și cu
patima ta pentru alții. și pentru altele. aici îmi pun o piatră
în mijlocul drumului pe care să stau
să mă pot ruga să privesc
cum tresare pădurea
cea mai adâncă pădure. cea mai virgină.
cea mai pasivă și mai
tăcută pădure
a venit Iova care s-a căsătorit cu o sportivă de performanță,
Doina spunea cât de mult a învățat
ea să moară când pierde
și eu am rămas ca un învins printre semeni.
tu și cu mine nu mai
putem să fim împreună. nu am știut să câștig, iar ceea ce am
pierdut s-a dovedit a fi ceea ce nu a fost niciodată. cum ai
crezut că aș putea să mor când tu rătăcești absent într-o
lume rotundă pe a cărei circumferință
alunecă atâtea alte femei?
cum ai crezut că aș putea să mă uit pe mine,
să nu-mi amintesc
unitatea și unul și să mă pot odihni când tu intri,
înconjurat de prieteni și de Trompetă,
într-o altfel de lume?

Volumul BLUES & PARCUL (1997)