agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2714 .



Acceptabila imperfecțiune
poezie [ ]
Din volumul "adevărul, pe înțelesul femeilor", Editura Vremea, București, 2011

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2013-04-29  |     | 



Erai frumoasă ca o lumânare
în întunecata minte-a mea
și te priveam fără de supărare
deși știam că nu vei fi a mea.



nu trebuie nici să mi te-arăți și nici să te ascunzi de mine.
te cunosc și îți voi spune de ce:
gândurile tale aleargă cu disperare în inima mea,
să fie salvate de tot ce există-n-mprejur.
și ochii, și setea din spatele lor așteaptă să vin
și s-aduc înțelesuri din lumea aceasta, indiferent dacă tu vei fugi
cu viteza acestei alergări, de fapt, tot o alergare către un sine al tău.
eu sunt precum o licoare menită s-aline o sete finală din om.
contemporano, tu, ai devenit eu însumi mai demult
și n-ai avut curaj să știi.
cunosc fisura de panică din inima ta,
pe care vrei întruna s-o maschezi cu întâmplări banale, dar în seara aceea,
când ai vrut să vezi dacă există scara care să te-nalțe înspre lumea noastră,
un colț al lunii îți răsfira părul,
iar un altul îmi dădea încredere.




dacă, după ce vei opta comun pentru o lume comună,
va mai fi o rămășiță din tine,
caută-mă ca să rămână etern înțelesul ce trebuia să fie etern.




cât de frumoasă și imprevizibilă este literatura:
o carte de poezie poate începe de la o femeie
și se poate încheia cu o alta!




nu doar cerul pare să rămână așa cum a fost
și nici acest lucru nu eate real.
se frâng încet toate, intrând în carnea noastră de lut,
amintind întruna că omul rămas fără dialog cu sursa
este pocalul din care
își bea nemurirea otrava.



lanțurile nu pot să lege oameni, ci numai lucrurile pe care stau ei.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!