eu sunt doar un copac desenat pe un zid, de o adolescentă îndrăgostită
în 1968
dincolo și dincoace de zid se întind lumi nu îndeajuns de paralele
timpul a montat cu sârg deasupra zidului sârmă ghimpată
camuflată în nori și ploi fugare, care din când în când și ele încărunțesc,
pentru că până și ploaia încărunțește, se oxidează, râzând
de pretenția frecventelor desprimăvărări
.
într-una din verile anilor 80, în febra Modern Talking și
a rockului adevărat... pe trunchiul copacului desenat se opri Woody
ciocănitoarea buclucașă
cu grabă, deși meticuloasă, doar ea știa combina aceste două vicii,
făcu o sumedenie de găuri până la miez
ciuguli toți viermii trufiei, neînțelesului, așteptărilor sterpe...
și aceasta fu... iubirea
.
între timp, woody s-a demodat, copacul a rămas găunos,
alți viermi emancipați și cei alieni și-au luat apartamente aici
adolescenta a fugit să deseneze copaci mult prea sus... și
doar dârele ecourilor rockului adevărat încă mai lasă câteun tremur scurt
în din ce în ce mai puținele frunze, în cădere una câte una...
undeva, pe un pisc neatins de picior, woody se uită la casetele video
și se scobește între dinți cu o așchie din copacul desenat în 1968...
.