rânjetul trist ca o rană a sărutului
spânzurat deasupra celor treizeci de arginți
pedepsea ochii triști răstignitului

din mijlocul argilei
încă nezămislite gurile reci
înfiorau ținutul barbar
cu trufia scâncetului – “Baraba, Baraba”

din coasta străpunsă
leacul vindecător s-a făcut crustă
pe rana zămislirii
precum sarea deasupra păcatului viu

spre înălțimi se înălța Lumina
redeflorând tăriile