un anotimp
în care inimile se desfac ca niște nuferi
pe care îngerii îi culeg și îi oferă Domnului

în care sângele face piruete înlăuntru
până amețim și nu mai știm încotro

în care atingerile nasc mici întrerupătoare
care opresc timpul în loc

e anotimpul nostru

o iubire cu tensiune de aviator
10 bătăi de inimă în v propulsie
înalță din acest poem un pod Einstein-Rosen
deasupra apei la festival pe Yangtze apropierea noastră
curăță petele de singurătate din suflet

în bezna lumii
ne luminăm sângele
ca pe o rugăciune a trupului
către suflet