după-masă praful s-a pus deasupra
ciZmarul privește fără concluzie proprie
doar un gând negativ clocotește încă
și cică vremelnicia e filosofie
figurile oamenilor par de ceară
spinările coboară până în măduva cerului
o lumânare mai arde la rubrica de aduceri aminte
spre seară praful se ridică
ciZmarul închide ochii și într-un oftat
își aduce aminte de ziua care vine
înfulecă o coajă de pâine
își leagă viața de pat
apoi adoarme spulberat de fericire