pe zi ce trece
ies tot mai mult
din logica pământului
din lacrima icoanelor insurgente
și din inima de mătase
a flăcării

umbra sonoră a dimineții
își scutură cămașa de rouă
în câmpul respirației

ogarii destinului
amușină sângele aproape orb

mă retrag
în argintul frunzelor de salcâm
în geometria zăpezilor
și-n aromele de carne pe rug
din nările zeilor

nu suntem Ova păsări
doar saurieni
cu gene mistificate