Vis fără țel

Dorința de buze îl măcina pe el,
Lipsa privirilor pline de respirații,
Gândurile îl umpleau de transpirații,
În rezumatul unui vis fără de țel.

Stejarul îl acoperea cu umbra,
Iar creieru-i stătea și el, acoperit
Ca miezul într-o nucă-nghesuit
Stătea sărmanul, în vis tot cu mândra!

Trecea pe lângă flori de culori calde,
Sughița ades pe la ghivece,
Le-uda din ploscă cu-apă rece
Vedea-n pământ mii de smaralde!

El, plictisit de toamnă și de vară
Urcat de vânt spre nu-știu-unde
Presat pe sub câmpii de-un munte
Brusc, dimineața se făcea cam seară!

Acum, sub soarele mișel
Își număra zilele cu scobitori,
Privea din leș cum mușcă ciori
În visul său, fără de țel!