lucrurile inutile sunt vizibile
celelalte își văd lungul nasului
își cunosc locul

cerul nu-și numără norii pentru a vedea preaplinul
norii nu-și caută locul sau culoarea
se nasc și mor, pete de culoare
rătăcitoare

copacul nu-și numără frunzele și nici rădăcinile
pământul simte fiecare fir ce se naște
sfărâmându-i stabilitatea
e conștient că fără rădăcini
s-ar pierde pe sine

atâta timp cât capul meu sprijină cerul
fără a pretinde recunoștință
și picioarele calcă pământul fără a plăti tribut
eu sunt.

lumea nu este nici mai bogată și nici mai săracă
pentru că eu sunt
dar cine oare e dispus să-mi ia locul?