agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-31 | | m-am trezit cu unicul gând de a arunca umbra la groapa comună, dar iată că și azi o pieptăn frumos și o aranjez lângă drumul de ieri. acolo o s-o găsești iar, amestecând zâmbete, hrănind păsările cu cioburi, cu pumni... pe partea dreaptă mi-au amorțit cuvintele însă, bolnavele, abia se mișcă, nevăzute, nesimțite și dor. căsuța lor, galbenă, rotundă, s-a-nvelit cu margini strâmbe de căldură... n-o mai zăresc. nu se mai văd armele cu care pornesc la drum, la drumuri, firul de păr roșu s-a dilatat maxim, din toate ispitele a rămas pielea, arsă, ochiul, ochiul meu a apus cuminte pe spațiul gol dintre da și poate, limba, limba îmi desenează elefanți zburători prin aerul tău calm, cald, mâinile, unghiile le-am scos de mult, au plecat fericite spre alți pești... într-un sfârșit, am aterizat pe o insulă pustie, condamnați să ne auzim doar pe noi, fiecare separat... „scoate-ți inima!” spui, „n-o să mai ai nevoie de ea...” „nu... ”, mă dezbrac eu, cu un singur gest... „dar norii, norii mi-i lași?” „fă ce vrei cu ei” , zici albastru și-atunci eu trag pătura până aproape de bărbie, să nu se vadă, să nu se vadă, implozia insulei, pitica albă, oricum în curând n-o să mai fiu, n-o să mai fiu... umbra mea îmi dă ultimatum: ori te vezi, ori rămâi a mea, pe veci, să știi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate