știi cum curățam înainte cuțitul
pe maidan cu copiii între oile Vetei?
îl înfigeam în pământ
o dată, de două ori, de o sută de ori
spasmodic, dadaistic ucideam cu grijă pământul

la urmă îl scoteam cu mândrie sfruntată și-l ștergeam
în iarba uscată de vânt
cuțitul lucea
mai alb decât oasele,
decât stelele, luna,
mai alb decât tot infinitul
cuțitul lucea

eram cu Vali al Petrei
și cu Gabi, cel acum cu patru copii
și

zâmbeam fără grija unei zile concrete
bucuroși de a fi