vecinul călătorește cu trenul
e beat mort noroc că nu e conductor
se știe un secret despre el
în copilărie avea o cutie cu bomboane de care se atașase
bomboanele s-au dus și au venit în locul lor
bile și sâmburi dar a uitat de toate acestea
într-o dimineață când cobora sau urca niște scări
de pe locul de la geam unde stă acum
alungă ființele înalte invizibile care îi mângâie protector ceafa
este în vagonul opt locul 45 și din când în când
trece pe lângă păduri
pe hainele rupte praful și murdăria s-au încălzit
e un cuptor care bolborosește
dacă ar sta cineva lângă el
l-ar vedea ca pe un uriaș suprapus peisajului care se vede pe geam
adormit se apleacă încet încet
curând va cădea (nu are cine să râdă)
se va rostogoli tot drumul de acum în colo pe podea
umăr la umăr cu celelalte sticle goale
îl vor lăsa pe cine știe ce peron
în cine știe ce noapte
pentru a se transforma în cișmea
*
scot dragostea din husă și lovesc mingea de golf apoi
o urmăresc cum se depărtează
în amintire chipul iubitei rămâne înlemnit
fulgere roșii îi crestau ochii (eram pe la începuturile noastre
prin 18oo)
în primele rânduri din public o rumoare hâdă își face loc
ceva s-a întâmplat în mijloc
mulți își duc mâinile spre cap alții șoptesc la ureche speriați
ca în tablouri
arbitri se uită de pe o colină la vântul care începe să rupă în zare câteva crengi
doar unul dintre ei observă agitația din mulțime și
aleargă precipitat speriat spre locul incidentului lăsând bicicleta în iarbă
mingea mea e încă în aer
*
piciorul ei iese de sub pătură
după ce i-a mângâiat glezna strâmbă
s-a lungit în continuare răsturnând ligheanul cu apă și burete
spărgând oglinda de pe ușa șifonierului pierzându-se înăuntru
de unde iese un colț de haină jerpelită
el parcă se îneacă vrea să spună ceva
întinde mâna după un pahar după un deget de ajutor (vezi Cappella Sistina)
privește piciorul atât de lung
(îl vede pentru prima oară?) și
nu mai e atent la privirea ei atât de
*
în timp ce ea se dezbracă o vedem doar noi cum în același timp
escaladează fereastra pentru a se arunca
tânărul e cu spatele deci emoționat
îi vedem în oglindă erecția
cum repetă o declarație de dragoste cu mâinile
vezi tu luna și stelele și luna și stelele și stelele bolborosește el
lampa se va stinge foarte curând
ușa nu este nici închisă nici deschisă
o palmă hidoasă o ține să nu se trântească
de la curentul creat datorită geamului deschis
în timp ce ea se dezbracă și el
vezi tu luna și stelele și luna și stelele și stelele
lampa se stinge cu un zgomot puternic pe asfalt
*
mortul curent se scrie în ziare
primește zâmbete de la femeile tinere din cealaltă cameră
stă întins cu membrele moi
întreg trupul parcă barba unui străin
camuflat în puțina mobilă
care acoperă pereții scorojiți
un pictor mărunt cât piciorul patului pictează
cum ar fi să se plimbe prin cameră
în căutare de iarbă
un cal