umbre ale acestui secol
ne iubim nestăvilit
când totul se risipește
când vântul plesnește cu
ură arborii seculari ai
candorii

aruncați printre mașini și magazine
dorim ca anii să aibă gustul vechi
al sticlelor de vin
cumpărate de la negustori
ce s-au risipit asemenea
lui Dionisos,
veseli, îmbătați, amețiți
de amorul dulceag de sânge

hai, iubito , să uităm
de cochetarii și să ne
aruncăm în cuier paltoanele

să trecem prin timpul prăfuit...
să ridic din spuma mării scoica
trupului tău