o macara căzută pe un bloc
o piață surpată cu zidurile scurgându-se
pe trotuarul mlăștinos

copaci căzuți în mijlocul șoselei crăpate
câteva mașini ruginite din care ies vietăți
podul plin de veredeață
peste tot ceață ca o vată

vântul sună într-un buhai
cenușiul ăla care te adoarme toamna
apasă dinspre nori
singurul zgomot străin zornăitul cheilor
pe care le rotesc în palme
în timp ce privesc cum vin din părți diferite printre gâze
trei
unul alb altul mort
al treilea cu gesturi familiare