o bătrână cu chipul sluțit
precum florile presate în cărți
jelește bolborosind rugăciuni
la marginea lumii

sufletu-i pustiit atârnă-n singurătate
precum o limbă de clopot
privirea-i pierdută în aduceri aminte
apune-n așteptare în fiecare seară
peste movile de tristeți
ce seamănă a morminte

deasupra căpătâiului aprinsă
o candelă afumată face să se-ntrevadă
printre suspine amuțite
chipul tristeții
și alături
icoana Maicii Sfinte