toate sărutările enunțate în sânii tăi goi
au fost adânc ascunse în palmele unei singure culori
unde un om cu păsări în buzunare
m-a condamnat la uși
și nu mai eram nici începutul copilului
nici sfârșitul mamei
nu de alta
însă
din fiecare parte în care m-aș fi lăsat întrebat
însemnam exact același lucru

iubesc ploile vehemente
tocmai pentru că nu se lasă aliniate în șir indian de-a lungul zidurilor
ca niște execuții oribile
iar nopțile știrbe mă îndeamnă să-ți scriu
poemul acesta despre niciodată

și încă o jumătate greșită din cifra unei dimineți