Flori vindecătoare
în palma asprită rănile închid
prin aceleași rosturi balsamica rouă
naște figurine într-un zvon numinos
ochiul nimfei s-a topit și prelins
spre muntele venus
din oglinzi fără ramă zâmbește
un înger căzut.

Departe de freamăt
slăbesc cingătoarea caut leacul
tarâmul cu trestii de leagăn îl știu
pe geana uscată descopăr sămânța luminii
fără somn fără glas fără cerc desenat de destin
fără giulgiu foșnește mătasea în zborul de-o zi
departe de țărm durerile toate rămân în cocon
ca în pumnul copilei polenul de flutur albastru
firește strivit din iubire prea mare de cer.

În amonte un faun mi-aduce aminte că
sunt locuit hieratic vârtejul mă prinde
ca sfinxul colibri polenul din florile mov
ostatic lângă păsări căzute din cuib
în lanțul uitărilor viu îngerul omenește umblând
dă la o parte argintul praful de soare ceața târzie
și-adună pe linia vieții din palma cealaltă
limpezimea peste verdele copt.

Ispita de fluturi tămăduie o ultimă rană
am vina ca râul prin vene sălbatic mi-a curs
ținutul cu trestii miroase a vară lumina la fel
un înger se înalța și altul coboară
la nunta de fluturi

țin cartea deschisă la Iov

cândva

o să-i chem înapoi!