într-o amiază
o fetiță fără un braț a venit până la
banca pe care ședeam de cine știe cât timp
mi-a făcut semne cu ciotul
ca o păpușă din care iese abundent vata

îmi mai aduc aminte de o zi asemănătoare
ploua nu puteam să ies dinăuntru
ploua în casa scărilor în lift
și tot așa
în biserici ardeau lumânări
o ușă s-a trântit puternic stropindu-mă cu sânge