Noaptea curge lin pe dealuri
Ca un fluviu de melasă,
Înecând sub negre valuri
Prunii grei de lângă casă.

Vântul nordic se abate
Peste vii scăldate-n ceață,
Alintând tăcute sate
Cu o tentă de dulceață.

Cad gutuile din ramuri,
Crapă pielea-n pergamute,
Greierii scăpați din hamuri
Cântă galeș din lăute.

La îngheț nu iau aminte
Când se freacă fin pe burtă,
Dar în cântul lor se simte
Un regret că-i toamna scurtă.