o primești în casă alături de toate
celelalte spaime ale tale
te străduiești să iubești fără să iubești
te gândesti că oricât ar fi de frumos un vis
nu te poate hrăni în fiecare zi

atunci iei lucrurile așa cum sunt
nu le mai urăști
urăști doar zarva pe care o fac cuvintele
atunci când nu te mai țin drept
când te încovoaie
când toate toamnele tale stau aliniate
ca niște santinele

când clipa devine transparentă ca un melc
iar timpul trece subtil din ceasul vechi
în retină