Tramvaiule, care mă porți
între coastele tale,
leagănă-mă iar pe același drum
căruia îi cunosc deja toate necunoscutele,
leagănă-mă, ascunde-mă
de ochii obosiți ai ciorilor de pe băncuțe,
care croncănesc și se aruncă fericite
una în pliscul alteia, din două-n două.
Tramvaiule, cântă-mi
cu membrele tale frumos articulate
cântecul ăla pe care-l fredonează
vântul asfaltului bătrân.