desfigurată până la vulgaritate
limba de pantof recită poezii gurilor de canal

- ce face? recită poezii?
- recită poezii!
- cum își permite mă un trai așa banal?

despart cu brațele puternice și goale
țevile unei puști de vânătoare
îmi vor trage în fiecare tâmplă un cartuș
femeile pe care le-am iubit
apoi își vor scrie pe rană numele cu tuș

cele două emisfere cerebrale nu știu dacă:
să răsară…
să apună…
vine moartea mă ia de mână și îmi zice:
- ieși!

ajuns la aer mă oxidez cui în gardul nimănui
porcului mistreț îi cade din gură un cartof
trece pe drum pădurarul cu un sac în spate
din care se aude: groh! groh!

- buna ziua nea (s-ar traduce ea)
n-ai văzut cumva tulind printre cuvinte
un înger la o aripă cu preducea?
dacă îl vezi ia aminte
că e turbat

deodată lutul înroșea ca ochii
sau poate că lumina-n venele pământului
se reflecta
detunătura a umplut văzduhul de culoare
sau poate pușca mea de vânătoare
se-mpușca

împrăștiate stau alicele pe foaie
cu fruntea le adun ca un magnet
îmi pun mănușile de gală și cu limba
pe cord deschis îmi fac autopsia