Potopul ploii s'a topit în sine,
Furtuna toată s'a făcut nimic.
Serghei Esenin, mi-i urât cu tine,
Și silă mi-i privirea să-mi ridic.


Printre copacii cerului se cască
Mari aripi neauzite de urechi,
Cântarea ta nu poate să trezească
Strămoșii, din mormintele lor vechi.


Þi-a 'nsângerat cuvintele rebele,
Nemărginitul vremilor abis.
Nu peste veacuri, ci în tomuri grele,
Va răsuna zădarnicul tău vis.


Și cineva l-o dramui sub pleoape,
Trosnind uscate degete, vârtos.
De nu știu cine seara ta-i aproape
Și ești pe lumea asta de prisos.


Pe Block și Briusov, mâne-i vei întrece,
Și mulți din tine își vor face țel.
Dar zorile la fel se vor petrece
Și clipele vor izbucni la fel.


Tu n'ai să schimbi țărânile ursuze,
Nici n'ai să dai cu versul tău îndemn,
Neputincioase, roșiile-ți buze,
Sunt pironite pentru veci pe lemn.


Pentru vecie, brațele și anii
Și-a desfăcut stelarul tău Pillat...
O, Eli, Eli, Lama Sabachtani,
In asfințit scoboara-mă treptat.