Prăpastia-ntre noi e-atât de-adâncă,
Aruncă-ți părul peste hăul mare
Să-mi faci o punte și să trec călare
Spre tine, pe cărări tăiate-n stâncă

Să strâng de chingă și un frâu în brâncă
Și să îmi pun în ochi un strop de mare
Ca tu să-mi lași pe drum, ca semn, amnare,
Iubită umbră albă, pururi țâncă

Apoi, în doi, pe cal urmăritorii
Cu piepteni aruncați să îi oprească
Cu perii și cu fuse și-apoi zorii

Tiviți cu vin și cu cemări de pască
Să apere iubirea și toți sorii
Să-ți lumineze poarta dintr-o vască.