un somn de care nu era nevoie
mi-a fost lipit de frunte
ca o piatră la vale capul prinse-a se rostogoli
îl urmăream cum trece
printre liniile agendei ca printr-un grătar prin masa de sticlă
coloana cedase doar pielea ne mai ținea laolaltă
din torace două mâini fine încercau să îmi smulgă
o coastă
încă una Doamne am strigat încă una
nevastă-mea e dincolo doarme
scoală măi femeie și vino să te vadă Dumnezeu

cu ce gură strigi nu vezi că ți-ai pierdut capul

prin masa de sticlă am văzut gaura din podea
din tavanul vecinului de la unu și altă gaură și alta
la capăt era albastru întunecat și stele

acum în loc de cap ai un balon
umplut grosier cu amintiri lichide

mie nu mi-era groază deloc și vorbeam
ba chiar mă bucuram că uite de-acu-nainte
voi sta lipit de capul meu
până ce moartea ne va despărți