Stau la masă-n fapt de noapte
Luna la geam se abate
Scapără-n odaie-o rază,
Mintea mi se-ntunecă
Fața mi se luminează.


Și gândirea mi-e muncită
De-ntrebări chinuitoare,
Vreau să aflu-n astă seară
Cine a creat pâmântul.


Când, o voce din străfunduri
Ispititor îmi șoptește:
"Vin' cu mine de-ndată
Să-ți arăt lumea străveche;
Cine a creat pământul,
Care-i scopul omenirii
Toate tainele afla-vei,
Scapă omule, de-n-robirea nestirii!?"

Demonul mi-apare-n față,
"Piei din calea mea satan!
Nu imi furi inchinăciunea
Chiar de-ai deștepta in mine
Dorința spre plecăciune
A intregii omeniri!"

El dispare ca fantasmă,
Sinea mea mă tot întreabă:
"O fi murit vreo fecioară,
Sau m-a ispitit satan?"