Cum să-ți trăiești
gîndul pînă la capăt
dacă o îndoielnică stare
îți cuprinde trupul
vlăguit de ne-firești
închipuiri?
...dacă
pe jumătate viu
pe jumătate altul
nimic nu mai poți trăi
pînă la capăt?



din cauza asta acum
gîndul cu ecourile lui
închipuie o lume unde
nu-ți rămîne decît să cauți
(fără să știi ce cauți)



sau acolo
nu vei putea trăi
decît re-trăind
aceleași amintiri
...ce vor deveni
tot mai adînci desfătări
atunci cînd tu îți vei trăi
gîndul pînă la capăt(?)