Spre China din Mogoșoaia -38

Trenule, mașină mică...

Am plecat dar nu am reușit să pătrund total în emoția următoarei călătorii. Gândurile privitoare la popoarele cărora li se distruge cultura, sau se încearcă acest lucru, mă face să gândesc că ele poate că vor supraviețui dar vor fi îngenuncheate și apoi asimilate. Civilizația chineză a dăinuit peste 5.000 de ani iar cultura chineză, despre care se spune că le-a fost transmisă de către zei, a debutat cu miturile Creerii Cerului și Pământului de către Pangu.-prima ființă vie, creator al tuturor lucrurilor. Umanitatea a fost creată de către Nuwa-zeița mamă a umanității. Plantele medicinale au fost create de către Shennong, fermierul ceresc, creator al agriculturii. Literele chinezești, ideogramele, se spune că ar fi fost create de către un istoric oficial al Împăratului Galben și ca recunoaștere a acestui fapt, numele lui, Cangjie, este purtat și de o scriere modernă pe P.C.
În Tao-te-Ching Lao Tze spunea că „omul urmează Pământul, Pământul urmează Cerul, Cerul urmează Calea iar Calea urmează ceea ce este natural.” În prologul din Marea Învățătură a lui Confucius, lucrare ce are peste 2.000 de ani, se scrie că marile învățături promovează Calea Virtuții ori utilizarea trunchiată a învățămintelor lui Confucius de către PCC și promovarea de politici împotriva Căii nu sunt menite a promova virtutea. Virtuțiile esențiale confucianiste sunt: bunăvoință, dreptate, corectitudine, înțelepciune și credință. În secolul I, budismul lui Shakyamuni, s-a răspândit în China. Confucianismul, budismul și taoismul au devenit credințe complementare în societatea chineză, aducând Dinastia Tang (618-907 d.H.) pe culmea gloriei și prosperității. Diferența între cultură și lege este aceea că actul de cultură previne răul iar legea pedepsește răul. Învățătura lui Confucius: „dacă străinii nu vă respectă, câștigați-i de partea voastră prin promovarea culturii virtuților voastre” a fost preluată de către PCC și a fost transformată într-un instrument represiv, înlocuind termenul cultură cu ideologie și termenul virtute cu forță. Principiul confucianist, nealterat, a condus la integrarea fără schisme a diverselor naționalități în China în vechime. Încă din 1949 PCC a trecut la distrugerea culturii tradiționale a Chinei. Opoziția ideologică a PCC față de cultura chineză are drept scop distrugerea spiritului poporului prin „revoluționarea continuă” ( asta îmi aduce aminte de revoluționarul de meserie, al lui Ceaușescu). Constat că PCC, prin tehnica citatelor trunchiate din Confucius încearcă să inducă ideea că ideologic ar fi un continuator al acestei doctrine...
Sue era deja la hotel. Colegii, veniți de prin oraș începuseră să se strângă pe canapelele de pe holul etajului întâi și își împărtășeau impresii sugerând unii altora noi și noi obiective turistice din Beijing. M-am apropiat, i-am sărutat mâna, iar ea, cu o delicatețe chinezească, m-a întrebat:
Profesore, cum crezi că ar trebui să ajungem la Shanghai, cu avionul sau cu trenul de mare viteză. Cu avionul vom parcurge această distanță de 1318 km. în două ore și jumătate iar cu trenul drumul ar dura cinci ore.
Probabil că hotărârea era deja luată dar m-am prins în jocul ei:
- Dacă plecăm cu avionul nu știu cât de curând vom mai avea ocazia să circulăm cu un tren de mare viteză în China. Spun asta pentru că m-am interesat de costuri și la avion dar și la tren, dar și la timpul petrecut pe drum și cred că cel mai util ar fi să mergem cu trenul.
-Nu cred că ea putea rezolva problema pe loc dar după câteva minute, timp în care a vorbit la telefon, s-a întors și ne-a comunicat:
- Mâine de dimineață la ora 7,00 ne întâlnim în fața hotelului pentru a merge cu microbuzul la gară să ne îmbarcăm spre Shanghai. Cine nu va înnopta la hotel va fi așteptat în Gara Beijing Sud la trenul D315 cu plecare la ora 8,22 cu destinația Shanghai- Hong Qiao.
Sue terminase ce avea de spus dar nimeni nu scotea o vorbă poate pentru faptul că toți știam că după Shanghai urma Hong Kong.
M-am apropiat și am invitat-o la masă iar ea a acceptat cu plăcere.
- Profesore, pe unde ai mai umblat?
I-am povestit despre călătoria la edificiile religioase, despre bisericile catolice, despre cea creștină, despre moschee dar m-am abținut să-i împărtășesc părerile personale aducându-mi aminte cuvintele lui Harun al Rashid: „limba i-a fost dată omului tocmai ca să-și ascundă gândurile”. În al doilea rând aș fi dat dovadă de o lipsă de tact inacceptabilă la vârsta mea și nepotrivită condițiilor date, de musafir.
Am mâncat niște carne de vită cu tot felul de combinații de legume și sosuri, am băut câte o bere și ne-am despărțit.
Trenul acesta de mare viteză putea merge cu 350 km. pe oră, dar din motive de siguranță suplimentară circulă cu 300 km. pe oră. Cum poți să scrii asta și să nu te gândești la vitezele cu care circulă trenurile în Romania? Când față de 1989 viteza medie a trenurilor a scăzut cu 20 km. la oră, când Ministrul Transporturilor nu a mai circulat cu trenul de trei-patru ani cum să speri că de la actuala viteză de 82 de km. pe oră vor ajunge să circule cu viteze comparative cu ale trenurilor de mare viteză ? Rich Zhang, reprezentantul diviziei de peste hotare a companiei China Southern Railway (CSR), s-a amuzat copios atunci când a aflat că, în Romania, trenurile circulă cu maxim 82,7 km. pe oră. Când China a cheltuit, anul trecut, circa 60 de miliarde de dolari pentru a-și dezvolta infrastructura, atât cea feroviară, cât și cea rutieră, fluvială și maritimă și când, adus cu mare greu din SUA, Mihai Necolaiciuc, fostul director al CFR, a fost achitat de instanță în dosarul devalizării Companiei Căilor Ferate Române, cum pot să cred că se va ajunge să avem trenuri de mare viteză și infrastructură feroviară? Prin aceste operațiuni aparent infracționale ale lui Necolaiciuc și ale complicilor lui a fost creat un prejudiciu de 580.663.188.284 RON (18 368 442 euro, calculat la cursul de schimb aferent perioadei de referință) în dauna CNCFR. Și în timp ce el este achitat fiica acestuia este la studii în SUA pe banii tatălui. Trenul nostru de mare viteză, din România, tren care a costat circa cinci milioane de euro, poate circula cu 160 km. la oră dar dacă are pe unde. Când am plecat spre China (din Mogoșoaia) printre alte fixuri îl aveam și pe acela al „lucrătorului chinez”, doream să văd spectacolul muncii care a dus o țară uriașă dar înapoiată, în fruntea economiei mondiale. Acest popor de sisifi, apți de a muta un munte doar cu unelte primitive, lopata și coșul de nuiele, asemănător lanțului de furnici care pornește o muncă, aparent fără capăt, face ca uriașa înălțime atacată, să coboare milimetru cu milimetru și să se reformeze, într-o altă culme sau într-o câmpie perfect plană asigurându-se starea Dao. Djuang Tze, fondatorul daoismului ca religie a reușit detașarea absolută de cele terestre prin abolirea efectelor, inclusiv durerea și atunci, pentru a putea percepe triumful ființei fragile, aparent neînsemnată, care la începuturile omenirii dobora mamuți cu unelte de silex, ar trebui să pășim în starea Dao. În această stare chinezul se reinventează păstrând ritmul furnicii de mii de ani și transferându-l în tot, de la muncă până la vestita picătură chinezească. Arta muncii individuale ajunge la o specializare pe care nici o mașină nu o poate obține. Ochiul care reușește ca dintr-o grămadă amorfă să selecteze instantaneu piatra sau orice altă materie primă, care va ajunge un bol, o statuetă sau o vază, dar selectarea se face subconștient și anatomic pentru că plusurile, la rândul lor sunt cuprinse în selecție și vor ajunge, ca un rezultat firesc, obiecte de artă miniaturale. Aceeași dragoste și exigență este arătată diverselor materiale de lucru, de la cocă, lut comun, caolin, gresie sau teracotă până la porțelan și jad. Adevărul fiecăruia se insinuează în adevărul colectiv chiar dacă fiecare rămâne stăpân al propriului adevăr iar adevărul înflorește din mâinile chinezului. Adevărul fiind armonie, în concepția artistului, lăsând deschisă îndoiala între realitate și proiecție, în care Armonia este rezultanta cumulării, se ajunge la relația aparent dezechilibrată:Yin cu Yang cărora li se alătură Tțî. Am conchis cu ideea că poporul chinez a luat lumea în posesie prin filozofie, artă și muncă.
Am început să încerc să-mi dau seama ce presupune viteza de 300 km. pe oră într-un tren. Am căutat în documentar și am văzut că acum, în urma unui experiment CSR, s-a ajuns la o deplasare de 500 km. pe oră, în trenuri cu 6 vagoane cu o putere de 22.800Kw. față de cei 9.600Kw. ai trenului CRH 380 cu care aveam să mergem a doua zi. Apoi am găsit informația că în vara lui 2013, în urma unui accident cu un asemenea tren, au rezultat 40 de morți și 200 răniți dar cauza a fost un fulger care a dereglat semnalizarea pe calea de rulare.. Am dat la spate cest gând sinistru și am căutat alte elemente. Informația că peste zece ani , traseul din sud, care va uni Asia de Europa va trece și pe sub Bosfor, dar va trece și prin Romania a redeșteptat scepticul din mine. Acest ” Drum al mătăsii”, redesenat pe calea ferată, drum de 7.100 de km., se spune că va putea fi parcurs cu viteze de circa 300 km. pe oră, doar în două zile. Chiar dacă orizontul de timp pentru realizarea acestui proiect este de zece ani tot îmi este greu să cred că Romania va reuși, când încă de pe acum există în Turcia, Uzbechistan și China, tronsoane gata să fie cuprinse în acel proiect.
Am adormit greu și somnul mi-a fost zbuciumat. M-am trezit singur, fără niciun ajutor. M-am spălat rapid și am coborât să mănânc, să beau o cafea și să iau pachetul cu hrană rece pe care ni l-au pregătit gazdele pentru ziua ce urma să o petrecem în tren. Unul câte unul tovarășii mei de aventură apăreau și grupul din hol se mărea văzând cu ochii. Microbuzul ne-a dus în gară și așteptam cuminți momentul în care puteam pătrunde pe peron. Casele de bilete, suficient de multe cu ghișee pentru plecările din următoarea oră, cu ghișee pentru rezervări, sau pentru cine știe ce variantă. Nenumărat săli de așteptare și angajați care te dirijează în cazul că nu te descurci să utilizezi sistemele de afișare sau nu găsești direcția dorită mă făceau să-mi rod mustața de invidie în fața acestei ordini și discipline. Afară este vopsit gardul și înăuntru-i leopardul! Nimeni nu respectă rândul la coadă, gunoiul se aruncă oriunde, se scuipă peste tot, grupurile sanitare murdare te fac să ai rezerve în a le folosi. Clipele în care se pătrunde în hoardă către câte un tren tras la peron și angajații căilor ferate care îndeasă oamenii în vagoane mi-au dat fiorei și m-au îndemnat să-mi reevaluez atitudinea critică față de poporul meu.