Curcubeul cel de stele
Seara se așază lin
Peste bolta ce doar ele
O cunosc ca un declin
Al sălbaticelor zodii
Ce s-au pogorât din cer
Peste el Pământul care
A ajuns plin de mister.
Nu mai e un colț în care
Să mai pui o amintire
Din ce-a fost în lumea mare
A rămas doar amăgire.

Carul mare se arată
Peste bolta cea albastră
Și în el, ca altădată
E purtată o crăiasă.
Nunta cea din stele este
Un pastel de feerie
Vine să fie martor peste
Universul, căci el știe
Tot ce este minunat
Pe Pământ și-n cer deodat`
Va fi veșnic o poveste
Peste cerul ce strălucește.
Nu mai e un colț în care
Să mai pui o amintire
Din ce-a fost în lumea mare
A rămas doar amăgire.