sunt tot aici
am o lopată cu care sap ieșirea din tunel
stâncile îmi lovesc mâinile ca un părinte
să nu te temi
nu îmi pasă de rănile care cântă și se deschid
timpul ploilor aduce timpul doliului

sub piele locuiește același străin
strigă dimineața: adună-te! și eu mă caut prin crăpăturile podelei
sunt tot aici Doamne
minerul tău favorit
mai știi
mă mai știi

nu am tras lozul cel bun
nu am știut cum
să tai doar buruienile nu florile
și nimic nu mai e de făcut
căci nimeni nu înfige pumnale mai bine ca mine.