când eram mică visam să fiu balerină pentru că într-o zi
am cunoscut soldățelul de plumb și mi-a fost milă de el
deși niciodată nu i-am răspuns ah câtă bucurie
se zbătea în vârful degetelor trebuie să plec? și plecă
eu nu înțelegeam ce are
la cinci ani am dansat și am mers din vară în toamnă
din iarnă în primăvară până când m-au primit la școala de dans
și unu și doi și trei…

am treisprezece ani și știu că balerina soldatului de plumb nu era decât o poveste
nu avea balerina aia nimic deosebit și nici sânge rar
la șaisprezece ani visam să fiu dansatoare pe gheață și doar un pic balerină
am soldatul meu îl desenez la fiecare sfârșit de caiet
aici ochii trăiesc aparte în ei tot universul
mă tem că nu mă întorc de acolo și îmi iau privirea

am douăzeci de ani și nu mă tem și vreau să fiu doctor
locul soldatului meu l-a ocupat alt soldat mai mare în grad
îl chemă general și îi place să se uite în oglindă cu toată armata
la treizeci de ani sar cu parașuta și vreau să fiu nimic
visurile mele au ajuns galaxii străine după câțiva ani m-am trezit mamă
am doi copii frumoși și mai vreau să fiu
mâță să zgârii
câte vieți are o mâță? nouă? eu am trăit zece și am plecat
pentru că generalul întotdeauna mi-a adus aminte de șobolanul sătul
întors de la gunoi