sunt bogată
am pământul natal tivit sub unghii
un vis în arest preventiv
și un prieten poet de cursă lungă
pe ruta marilor speranțe

primăvara ne intersectăm asteniile
uneori îi plătesc cauțiunea
pentru rele tratamente aplicate poeziei
ne înțelegem din priviri
nu-l deranjez când este în inventar
inutil să-l întreb ce gândește
răspunde sec la nimic
semn că își curată intens circuitele
locuiește în spațiul unui poem
închiriat pe termen lung vizavi
de cașcarabeta mea cu iluzii