Mă uitam pe geam la ea,
să văd cum lunecă
pe trepte
un stâlp de carne,
dornic să-și bage picioarele în
subsolul de sub
tălpile mele, unde,
de la o vreme,
același vierme
îmi ronțăia netulburat
visele,
făcându-și carieră din
foșnetul lor;
mă uitam de sus la ea
cum dădea
telefoane și limbi,
cum trăgea sfori,
încercând
să-mi smulgă din rădăcini
umbra
și să o învețe
fără de mine să meargă
oriunde vrea nimeni,
iar eu
să fiu nevoit
să o întreb:



ÃŽncotro,
trecătoareo?!


09.04.2014;
20:55