Tu nu ai nevoie de o femeie, tu ai nevoie de un diavol
Când vii acasă să te scoată din tine, să-ți spună: ce cauți aici, aici e trupul meu
Și să se așeze liniștit în tine, să doarmă în copilăria ta, să știe când ai căzut
Cu bicicleta și câte mere ai furat, să știe mai bine decât tine care-ți e mama
Și care-ți vor fi visele nopțile următoare, să se cuibărească-n tine ca un ochi în orbită
Să te doară șira spinării când ai vrea să te înalți în lumea cealaltă
Tu nu ai nevoie de cineva care să te aștepte cu supa caldă, nu, tu ai nevoie
De cineva care să-ți separe mintea de trup, când ar merge prin camera ta
Pământul să se desfacă în falii, de cineva care să te rupă-n două ca pe-o pâine
Duminica, să te facă firimituri și să te dea de mâncare fluturilor vorbitori
Tu nu ai nevoie de o femeie, tu ai nevoie de un diavol
Port haine lungi, negre, așa cum toate femeile îndrăgostite poartă
În urma mea apar lacuri unde oamenii se dezmiardă ca niște îngeri domestici
Ar trebui să scriu despre tine până se termină aorta și venele cave
Până când hematiile bani mărunți le arunc la ușa ta ca la ușa unei biserici