Văile-mi șoptesc
Vara-n viers voios
și duios,
când dau drumul pasul
și-n crâng mi-aștern masul.
În șoaptă-mi trezesc
sufletu-mi ce zace
până să vin încoace.
Îmi șoptesc prin fagi
cât îmi sunt de dragi
vara, văile,
iarba, clăile,
oile, căprițele
când le dau cornițele,
susurul de ape,
când vin să se-adape,
mândrele-mi fetițele
când le dat cosițele...
și mă-întineresc
vara-n viers voios
și duios,
când dau drumul pasul
și-n văi mi-aștern masul.