Moldoveanul e de lut
Atunci când se privește-n doară
Ba e din stânga de la Prut
Ba dispre Neamțul cel de odinioară.
Senzațiile lor chiar pălesc
Doar iasomia îi mai scoală
Atunci când stau și se fălesc
Având în mână ziua cea domoală.
Și ce dacă sunt eu moldovean
Căci până seară de-mi vei cere
Mă pot reinventa chiar în oltean
Iar din bărbat, pe loc pot deveni muiere.

Privesc la cei ce povestesc
O stare necunoscută chiar și lor
Dar pare că ei retrăiesc
Un vis de groază, doar în pieptul gol.
Lucind el aerul ce îl inspiră
Va face circuit total necontrolat
Iar respirația ce iese doar pe gură
E un surâs exotic și nedescifrat.
Și ce dacă sunt eu moldovean
Căci până seară de-mi vei cere
Mă pot reinventa chiar în oltean
Iar din bărbat, pe loc pot deveni muiere.