îmi îmbraci duminicile în liliac
îmi deschizi poteci departe de mușuroaiele urbane
mai aproape de cer
mai violet și mai viu ca oricând
uite, mi se cuibăresc pisici sub palme
și doruri sub pleoape
ametește iarba de atâta lumină
se agață păsări de inelul din onix
se zbat focuri in iriși
brațele-mi devin panglici
pierdute de copii în câmpuri de rapiță.