Parodie după “Sonetul din zări” - Al. Macedonski

Originalul:
Eu vin din zări cumplite – din tristă țară-n care
Mimosa simțitoare ori lotusu-azuriu
Sunt serbede vedenii închise-ntr-un sicriu,
Iad negru unde viața e plînset sau oftare.

Acolo e tîrîrea o lege pentru-oricare
Și toți sunt stîrpitura grozavului pustiu…
Din tot ce-a fost pe suflet nimic nu mai e viu
Decît un smîrc de vicii și altul de-aiurare.

Și totuși împotriva prostiei rînjitoare,
Sub ura pentru rază și ura pentru floare,
Sub noaptea frămîntată de chinuri ce zdrobesc,

Lipsit chiar de speranță, sleit chiar de credință,
Prin neguri îmi trag brazda cu vechea sîrguință,
A mea, această țară căci este, – ș-o iubesc.


Parodia:
Eu vin din beri cumplite - din tr(a)istă țuica-n care
Prin alambic, tăria, pălincă spre-azuriu,
O distilat esența cea tare, de sicriu,
Și-n orizont etilic schimbatu-s-a-n oftare.

Ș-acolo e târârea, sub masă, pentr-oricare,
De nu, presimt gâtlejuri uscate a pustiu...
Din tot ce-a fost, sughițul doar pare astăzi viu,
Căci hâc - și nemurire - visat-a-n aiurare.

Și totuși împotriva prostiei rânjitoare
Vrăjesc urât ur-gia, căci ura e în floare,
Urc-ând pe bolți o Ur(s)ă urării ce-i urzesc,

Ur-mând încet speranța, ur-lând prelung credință,
Prin neguri, (re)trag brazda din lunga-mi sârguință:
A mea e Europa, căci este - ș-o iubesc.