I)



De ce, te întreba el, de ce,
împrumutându-mi înfățișarea?…







Pentru că-s șmecheră, îi spuneai,
și tare în gură, deci, sînt poetă get-beget.







Beată de sine, apoi,
te trezeai cu noaptea în cap
și cu o durere criminală de creier ,
te ridicai încet de pe canapea
și te-apucai să izbești de pereți
cu aripatele care
ți se urcaseră
de la o vreme la cap.
Spre final,
după ce te lua cu amețeli,
te așezai în cur pe podea
și-ți mormăiai în barbă că totul
n-a fost decât in coșmar.






II)





Deși ți-e frig în singurătate și frică
să nu faci la inimă degerături,
de ani buni te speli pe mâini
cu sângele lui, le speli amicilor
creierul cu poveștile-avortoni,
extrase cu forcepsul dintr-o
irealitate pe cât de burtoasă,
pe-atât de sterilă,
irealitate prin care
îți șchiopătezi umbra, nenăscuto,
de pe o zi pe alta, încercând
să ieși din joc cu fața curată,
ca să intri apoi într-o
realitate de vis, călare
pe umerii unei (dez)iluzii străine.
Da, știu, e suficient să dai
câteva telefoane și se rezolvă …






III)





De la o vreme,
sub părul tău negru și lung
își clădește cuiburi un stol
de păsări albe care
se furișează pe înserate afară
să-ți ciugulească din
aerul negru pe care-l respiri
îndoielile cu miros de
ouă clocite,
după ce-i termini de făcut
soțului tău
sexul oral
și uiți să te speli
cu pasta pe dinți.







IV)
(Adevărul)



Dureros e,
asemenea unei carii, și
urât mirositor,
cuvântul acesta strigat
oriunde, oricând și oricum,
mai ales atunci când
îl auzi țâșnind, ca o flegmă,
din gurile marilor mâncători de
rahat locum.
V)





(Luna neagră)
„Ziua e pentru negustori, noaptea pentru poeți.”
(O.Goga)






De unde știai tu că eu
mi-ascundeam
zilele între
palorile acelorași foi,







foi care,
pe măsură ce se umpleau
cu viață, deveneau
tot mai palide și mai reci?







Între
coperțile aceluiași caiet negru,
îmi developez
umbra și soarele, sub
razele unui astru nocturn,
numit Luna neagră,







un astru mai negru decât
albul
nopților de nesomn, gata
să se aprindă
de la o țigară
și să ia foc







într-o
violentă culoare
îngemănând
amurguri cu-aurore în
același timp și în
același loc.



varianta inițială a textului

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13897173/Lucifericul_luceaf%C4%83r

03.05.2014;
19:57