cât fumezi o țigară
tu stai cu tine cu diavolul cu dumnezeu cu focul într-o biserică fără pereți
și fără acoperiș
de parcă te-ai ruga înainte de a-ți scuipa palmele ca și cum
scuipatul ar face legătura dintre tine și ciocan e un scuipat muncitoresc
proletar
e uleiul cu care săruți mâna lui lenin și iar îl botezi cu-n doamne-ajută
și el iar nu se leapădă
cât fumezi tu auzi geamătul femeii de dimineață
de foame copiii s-au dus la școală unde numai abecedarul miroase a pâine și tata dintre coperți
e tăietor de cozonac
nu un ceas deșteptător pus la același cinci dimineața
cât fumezi vrei să uiți și fumul îl dai peste gât
precum un pahar de votcă
uiți
cât fumezi te rog să te uiți și la mine care mă uit la acest zid de casă
pe care îl demolezi
fără o slujbă creștinească și fără lumânare
te rog să ai grijă să nu dai prea tare-n peretele-acesta
când îl omori
se aude cum se răsucește de durere pământul din care-a crescut cimentul tabloul fereastra
prin care-a văzut viața și moartea
și piatra cum se tocește de oameni
în această crăpătură încă se odihnește un suflet care n-a vrut să meargă în cer
și-a luat cancerul și a țesut o pânză de păianjen
așa amintirile stau lângă el
iar în această culoare s-a prelins albastrul unui ochi de copil
printr-o lacrimă
iar aici
stă sprijinită pune mâna se simte o spinare fierbinte de fată
zbătându-se
fără să o doară

te rog
cărămida aceasta are încă lipită o firmitură dintr-un adagio de pian