toate problemele se termină acolo
unde se sfârșește puterea de autoamăgire

timpul petrecut în solitudine, în mijlocul mulțimii,
purifică fără să pregătească, fără să muște

te împiedici de piatră sau de om
observi diferența, simți mai bine esențialul

ticăie prin încăpere fumul de țigară
dar mie îmi miroase a căpșuni proaspete

treptat se destramă firul nopții
ziua îți gâdilă urechile cu melodia ta

timid renunți, lenea sufletească râde
e prima dată când atinge culmea de a fi virtute

tăcut, de data asta aproape mut
vii, revii, devii nu mai suportă niciun ordin

tu ești!